Istoric

        Istoricul localităţii Valea Mare

Conditii naturale favorabile pe de o parte, cauze politico-economice si sociale pe de alta parte au condus la apariţia de asezari omenesti pe teritoriul actualei comune Faraoani. La inceput a fost un singur sat, Faraoani, asezat la gura vaii paraului Valea Mare, in jurul Bisericii cu hramul”Sf.Martin” din cimitirul actual.

     Vechimea acestei comunitati se prelungeste în timp pana în secolul XV-lea, mai precis pana in anul 1420, conform mentiunilor documentare, fiind astfel una dintre cele mai vechi si mai reprezentative localitati din Moldova. Prima mentiune documentara a toponimului Faraoani (în forma Forrofalva), se regaseste intr-o lucrare in limba latina a unui calugar iezuit, Samuel Timon, care citeaza la randul sau un alt izvor intitulat „Ephemerides Cibinienses”.   De aici aflam ca in anul 1420, husitii, nu numai sasii, ci si ungurii din Transilvania au fugit din tara lor în Moldova, asezandu-se printre alte localitati si la Faraoani.

Evenimentul istoric consemnat de calugarul carturar ne indreptateste sa afirmam ca asezarea Faraoani este mai veche de anul consemnat. Explicatia este una cat se poate de simpla. Faptul ca husitii au ales satul Faraoani ca loc de stabilire, ne demonstreaza ca, in momentul venirii lor aici traia deja o puternica comunitate catolica, stiut fiind faptul ca acestia s-au indreptat de regula catre asemenea comunitati sperand in atragerea lor la noua credinta pe care o propovaduiau.
Numele asezarii provine de la un patronim: Forro, un stramos intemeietor al satului de odinioara, o realitate care nu este singulara, fiind deseori prezenta in istoria spatiului rural romanesc in general. Evolutia lingvistica de la patronim la toponim urmeaza o cale particulara caracteristica doar satelor catolice din Moldova
La inceput a fost un singur sat – Faraoani – asezat la gura vaii paraului Valea Mare, In jurul Bisericii din cimitirul actual. In cimitirul comun Valea Mare – Faraoani, exista o Biserica veche din lemn. Existenta acestei biserici este mentionata de relatia din anul 1641 a episcopului Petru-Bogdan Baksic, apoi si de relatia din anul 1643 a episcopului Bartolomeo Basetti, care ne arata si dimensiunile Bisericii, anume 12×5 pasi. Biserica a fost reparata de mai multe ori; o reparatie mai insemnata i s-a facut in anul 1828.
In perioada marilor tulburari politice care au dus la marele exod al catolicilor din Moldova, Intre anii 1682-1750, cand toti credinciosii satelor care erau pe Drumul Mare de scurgere a trupelor spre Polonia, au parasit asezarile care s-au pustiit, cei din Faraoani n-au parasit satul si numai In cazuri extreme se ascundeau In desisul padurii. Cu trecerea timpului s-a dovedit ca satul nu trebuie sa fie la „Drumul Mare”, Incepand parasirea vetrei vechi a satului; o parte dintre ei au trecut partea dreapta a paraului Valea Mare fixandu-se pe vatra actuala a satului Faraoani, iar alta parte s-a retras In fundul vaii paraului Valea Mare, la vatra actuala a satului Valea Mare. In acest fel s-au format doua asezari distincte – Faraoani si Valea Mare – iar In vatra veche a ramas numai biserica si cimitirul care o Inconjoara, care a ramas cimitir comun pentru ambele sate. 1

O noua asezare formata pe fundul vaii paraului Valea Mare este semnalata de relatia prefectului misiunii, Pr. Ioan Hrizostomul Dejoannis din 9 aprilie 1762 sub forma „Lunga”, asezare situata la vest de Faraoani, cu un total de 18 case de catolici care aveau 87 de credinciosi 2.
Raportul anonim despre starea bisericilor catolice din Moldova, scris probabil In anul 1776 mentioneaza doua asezari care compun satul Valea Mare de astazi: „Valea Draga” si „Valea Mare”, fiecare avand 250 de credinciosi 3.

La fel, Lista parohiilor din Moldova Intocmita la sfarsitul secolului al XVIII-lea semnaleaza la parohia Faraoani asezarile „Valeamare” si Valeadraga”.
Relatia din 8 martie 1833 a vizitatorului apostolic din Moldova Pr. Petru Rafail Arduini arata ca la parohia Faraoani, Pr. Stanislau Zamoiski statea un an la Faraoani şi alt an la Valea Mare, unde a construit biserica şi casa pentru preot. Este prima mentiune documentara a bisericii din Valea Mare si a „parohiei” din acest sat.
Vizita facuta la parohia Faraoani de vizitatorul apostolic Pr. Iosif Tomassi si descrisa In relatia sa din 1858, ne descrie astfel situatia de la Valea Mare: Valea Mare – sat cu biserica Inchinata Sfantului Duh, construita din lemn In anul 1832. Nu are alte sate In subordine, … sunt aici 1436 de credinciosi 4.
  Nu putem trece cu vederea locul de pelerinaj de la „Ciciola”. Originea acestui loc este foarte confuza In memoria localnicilor. Se spune ca aici s-ar fi Ingropat mortii de la o epidemie de ciuma foarte puternica si pelerinajul se face ca multumire ca au scapat de ciuma sau de alte Intamplari ciudate. Epidemii de ciuma, In asa de mari proportii nu sunt cunoscute In regiune si apoi Ingroparea mortilor aici ar fi fost In contradictie cu practica severa de carantina sanitara care era In trecut (In asemenea cazuri nu se transportau mortii In alta parte, ca sa nu contamineze locul, ci se dadea foc Intregii localitati si satul se muta In alta parte)! Raspunsul dascalului batran din Faraoani, Martin Roca, dat In anul 1946, este urmatorul: … acest Bulciu sau procesiune a venit din vremea Barbarilor care asupreau pe crestini, spunand bunici mei ca era o barbarie si ascundeau clopotele fiindca era padure grozav de mare si se ascundeau crestinii… 5Putin Inflorit raspunsul este adevarat. Istoria ultimilor 150 de ani din existenta catolicilor pe aceste locuri este bine cunoscuta si nu se pomenesc epidemii care circula cu privire la originea pelerinajului Ciciola. „Poiana” din discutie este amintirea unui capitol Insemnat din vitregiile prin care a trecut catolicismul din Moldova.
Se stie ca In anul 1682 – asa cum relateaza Arhp. Vitus Pilutius – toate satele si localitatile din Moldova erau pustii, oamenii ascunzandu-se In paduri ori treceau muntii In Transilvania din cauza Inaintarilor masive de trupe turcestii si ale aliatilor lor, pe „drumul mare” de pe valea Siretului spre Polonia. In regiunea Bacaului numai cei din Faraoani, fiind asezati langa padurile dese si Intinse din apropiere, s-au ascuns, cu tot avutul lor, In aceste paduri. Aici venea un preot de la Bacau si le facea slujba, cu regularitate, In fiecare luna si ori de cate ori aveau nevoie speciala. Lasandu-si toate bunurile gospodaresti si ale bisericii In padure, barbatii coborau In sat si lucrau pamantul pana se apropia primejdia si atunci se retrageau si ei In ascunzisul padurii 6.
Situatia aceasta s-a prelungit cu mici intermitente vreme de aproape un secol. In asemenea Imprejurari, pe locul unde stateau ei In padure si-au amenajat un minimum de locas de cult, de altfel foarte usor de facut In padure. Acest locas poate sa fie foarte probabil tocmai poiana „Ciciola”, loc vrednic de amintirea posteritatii, pentru ca aici si-au pastrat oamenii credinta si bunurile pe care le aveau In sat. Tot aici au adus si lucrurile Bisericii Intre care bunul cel mai de pret si cautat de turci, erau clopotele Bisericii.
Ulterior, pe marginea traseului pana la locul indicat din padure s-au plantat crucile la care se facea cu mare solemnitate devotiunea Calea Crucii.
In privinta datei cand se facea acest pelerinaj, nu era o data fixa, ci se alegea de preot şi de popor, cu indicarea acestei date la satele vecine si la cele de peste deal, Larguta, Stufu, Coman. In prezent se face acest pelerinaj In fiecare an pe data de 22 august, In sarbatoarea Sfintei Fecioare Maria Regina, In cinstea careia s-a construit actuala capela.

1 Monografia Comunei Faraoani
2 Diplomatarium Italicum, vol. I, p. 209, doc. nr. LXVIII.
3 Diplomatarium Italicum, vol. II, p. 505, doc. nr. CLXXVII.
4 I. Dumitriu-SNAGOV, Le Saint Siège…, p. 345-346.
5 Foaie volanta din ziarul parohiei Faraoani, caietul II, la sfârsitul anului 1946.
6 Calatori straini, vol. 7, pag. 107.